Psihologia vieții

Cel mai bun profesor este ultima ta greseala

380718_416979885042637_1887529751_nNu am venit in viata asta sa platim facturi, sa muncim ca nebunii, sa ne certam din orice prostioara, sa colectionam cartoane cu multe stampile, ci sa invatam sa iubim. Nu luam cu noi decat iubirea dincolo. Nu luam nici mobila, nici masina, nici casa, nici… nimic. Sadeste in suflet multa bucurie ca sa ai ce flori sa culegi mai tarziu. Bucuria nu e ca valurile marii ce trec repede, nici ca floarea ce se ofileste. Intalneste-te cu tine, descopera-te, acorda-ti timp constient si nu mecanic!

Nu suntem maturi emotional si adeseori ne comportam ca niste copii. Indiferent ce s-a intamplat exista un rost. Fugim de responsabilitati pentru ca nu suntem liberi. Nevoie de libertate versus nevoie de control. Suflete, te iubesti pe tine? Te-ai acceptat, te-ai iertat? Intelegi ce se intampla in viata ta?

Viata te izbeste de toti peretii, cu sau fara voia ta. Tu duci valul unde vrei si poti fi fericit. Omul e un mecanism care actioneaza la diferiti stimuli. Putem iesi din orice angrenaj creat de noi sau de cei din jur. Avem nevoie de iubire neconditionata si pura. Nu te mai lovi cu acceleratul din tine. Iesim din programul „masina de cusut” si schimbam vibratia, energia. Nu ne mai „lovim” unul altuia piticii de pe creier. Inteligenta rationala, maturitate emotionala.

Blocajul energetic al corpului naste emotii negative. Avem nevoie de depolarizare in miscarea interioara, de sincronizare prin procesul iertarii. Un conflict biologic exista in fiecare din noi. Inversii psihologice, castiguri pe care le avem din comportament, autosabotare, sunt schemele in care ne invartim zilnic, activand sau dezactivand diferite emisfere ale creierului. Ne aratam ca suntem tari pentru a ascunde durerea pe care o avem inauntru. Nu avem nevoie de carje sau bastoane exterioare pentru a ne sprijini sufletul schiop.

Ura intra in noi ca si iubirea. In fiecare zi te descoperi, in fiecare zi te creezi. Ce descopar eu iti impartasesc si tie. Vocea critica moare si ne suntem propriul dusman. Ne luptam cu conventiile, cu normele, cu regulile, cu standardele, cu canoanele care ne ingradesc libertatea interioara. Sentiment de neputinta in fata vietii. Frica de Dumnezeu ucide si nu iubirea de Dumnezeu. Ne sufocam fiinta pentru ca nu vrem sa fim spontani, veseli si buni. Orice problema ai avea, daca sapi in spatele problemei ajungi la frica de moarte. Criticul intern moare la canalele de iubire interne sau externe. Moartea nu e moarte, ci e nastere, viata.

Lacrima este durerea care iese din tine si de care sufletul vrea sa se elibereze. Nimeni nu ne face atata rau asa cum ne facem noi. Inteleg si empatizez cu fiecare. Excesul de limita genereaza revolta pentru ca inabusa creativitatea, vitalitatea, spontaneitatea, naturaletea, intelepciunea. Ni se reveleaza orice nevoie. Cel mai bun profesor este ultima ta greseala. Dumnezeu iti arata locul comorii, dar tu trebuie sa sapi!

Am invatat sa ofer, nu fiindca am prea mult, ci pentru ca stiu cum este sa nu ai! Am obosit sa caut. M-am oprit si cred. Ma conduce emotia si nu ratiunea. Nu poti darui iubire, daca nu esti iubire. Lasa-te sa curgi, iubirea vine de la sine! Respiri iubire si esti fericit!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.